Aripi din viața mea ai răscolit,
Sărutul îmi trădează nerăspunsul;
Ești răsăritul și vei fi apusul,
Sfera iubirii mele ai cioplit.
Ești glas etern, reîntregindu-mi versul,
Setea de zbor acum mi-ai potolit
Și zâmbetul acela dezgolit
Adesea recompune Universul.
O pală de-ntuneric mă trezește!
Am rătăcit în noaptea asta sensul
Și fila albă, iată, înnegrește.
Penelul desenează iar abisul
Prin văi abrupte calcă nebunește,
E lacrima ce îmi ascunde plânsul...
vezi mai multe poezii de: Gabriela Botici
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.